Unul dintre cele mai frecvente motive de îngrijorare pentru părinți este febra la copii. Creșterea temperaturii corporale se consideră a fi patologică (semnalând o stare anormală, nefiziologică) dacă trece peste 37 de grade Celsius. Intervalul de 37-38 de grade Celsius se consideră a fi o stare de subfebrilitate, iar peste 38 de grade vorbim de febră. 

În cazul celor mici, febra apare adesea ca un răspuns de apărare  al organismului la infecții sau alte forme de stres. Pe scurt, aceasta tinde să apară ca un semnal că sistemul imunitar al copilului  luptă împotriva unei posibile amenințări.

Febra este foarte frecventă la copiii mici, iar în majoritatea cazurilor, temperatura ridicată revine la normal în decurs de 1 până la 4 zile, semnalând că imunitatea proprie a organismului a învins boala, respectiv agenții patogeni. Atâta timp cât copilul nu prezintă alte semne îngrijorătoare, această ameliorare  naturală pune capăt îngrijorării.

Cu toate acestea, febra poate fi înfricoșătoare, mai ales atunci când este însoțită de alte simptome (cefalee, grețuri,vărsături etc.). De aceea este esențial ca părinții să știe cum să monitorizeze corect temperatura și comportamentul copilului, să identifice eventualele semne de agravare și să ofere medicului informații precise.

Ce este febra?

Febra nu este un dușman al organismului ci un mecanism nespecific de apărare al acestuia.

Prin creșterea temperaturii corporale peste 37 de grade Celsius, înmulțirea majorității agenților infecțioși se încetinește, astfel organismul câștigă timp în vederea identificării agentului patogen, a activării liniei celulare de apărare și  a demarării producției de anticorpi specifici. 

Din acest motiv, în general, scăderea febrei prin medicamente antipiretice (împotriva febrei) în primele 4-6 ore de la debut nu este recomandată, mai ales dacă aceasta nu trece peste 38,5 grade Celsius  sau nu este asociată unei stări generale mult alterate.

O febră mare nu înseamnă neapărat o stare gravă de infecție. Cu atât mai mult nu este un indiciu pentru începerea unui tratament antibiotic, fără să știm cauza febrei respective, sau dacă agentul patogen este sau nu o bacterie (antibioticele nu au absolut niciun efect asupra virusurilor, ba chiar pot duce la dezvoltarea unei rezistențe bacteriene pentru viitor).

Posibile cauze ale febrei la copii

Cauzele febrei la copii sunt diverse: de la infecții virale sau bacteriene până la reacții post-vaccinare, erupții dentare sau chiar răspunsuri alergice. De reținut este că febra, în sine, nu este o boală, ci un simptom al unei alte probleme de sănătate.

De obicei, febra la copii este un răspuns al organismului la o infecție, o inflamație sau apare din alte cauze, semnalizând că sistemul imunitar luptă împotriva agenților patogeni.

Posibile cauze ale febrei, pe scurt:

• Infecții virotice respiratorii: Răceala simplă, gripa sau alte infecții respiratorii sunt cele mai comune cauze ale febrei (75% din infecțiile respiratorii la copii sunt cauzate de viruși). 
• Infecții bacteriene respiratorii: Otita medie (infecția urechii medii), infecțiile sinusale sau pneumonia sunt, și ele, cauze obișnuite.
• Infecțiile urinare: Febra apare, în general, dacă infecția se propagă dinspre vezica urinară spre rinichi, ducând la dezvoltarea unei pielonefrite acute.
• Gastroenterita: Infecțiile tractului digestiv, adesea provocate de viruși, pot duce la febră.
• Boli infecțioase ale copilăriei: varicela, rujeola, boala mână-picior-gură și alte boli asociate perioadei din copilărie pot fi acompaniate de febră. O febră prelungită poate apărea la copii ceva mai mari, cauza frecventă a căreia este mononucleoza infecțioasă (se asociază cu tumefierea ganglionilor limfatici sau cu hepato-splenomegalie, adică mărirea în volum a ficatului și splinei).
• Imunizarea: După vaccinuri, copiii pot avea o febră ușoară pentru 1-2 zile, ca răspuns al sistemului imunitar.
• Erupția dentară: Poate duce la o ușoară creștere a temperaturii corpului celui mic.
• Afecțiuni autoimune: Bolile specifice ale sistemului imunitar pot duce la febră persistentă din cauza unei inflamații cronice la nivelul diferitelor organe interne.

• Reacții la medicamente: Anumite tratamente medicamentoase, inclusiv chimioterapia sau unele antibiotice, pot cauza febră.
• Infecții mai grave: Meningita, encefalita sau sepsisul sunt mai rare, dar necesită atenție imediată.
• Insolația: Expunerea excesivă la soare, mai ales la orele prânzului, poate crește temperatura corporală.

Febra la nou-născuți și bebeluși

Din cauza unui sistem imunitar insuficient dezvoltat, nou-născuții și copiii sub 3 luni sunt mai vulnerabili, deci instalarea unei stări febrile în cazul nou-născuților și a copiilor mici necesită o atenție sporită.  

Dată fiind imaturitatea sistemului de termoreglare a nou-născuților, o creștere tranzitorie, moderată a temperaturii corpului poate apare dacă acești copii sunt mult prea îmbrăcați cu haine groase sau expuși unui mediu prea cald.

Febra persistentă

Când febra la copii  durează mai mult de 7-10 zile, aceasta trebuie investigată în mod obligatoriu. Ea poate fi cauzată, printre altele, și de:

• Infecții persistente: Pneumonie, tuberculoză sau abcese abdominale.
• Boli inflamatorii: Lupus, artrită idiopatică juvenilă sau boala inflamatorie intestinală.
• Afecțiuni oncologice: Leucemia sau limfomul pot duce la febră prelungită.

Simptome asociate febrei  la copii

În general, temperaturile mai mari de 38°C sunt considerate febră (între 37-38 de grade vorbim de subfebrilitate). Deși pot fi alarmante, acestea nu indică întotdeauna o problemă gravă, mai ales dacă temperatura revine la normal în câteva zile.

Uneori, simpla hidratare, odihna și monitorizarea atentă sunt tot ce este necesar. De aceea ajută să observăm semnele generale de bine ale copilului: dacă mănâncă, dacă bea lichide, dacă este activ sau, dimpotrivă, pare letargic.

În anumite cazuri, febra poate ascunde o problemă gravă. Simptomele alarmante  care indică necesitatea unui consult medical de urgență includ:

• Letargie extremă, apatie, somnolență, sau pierdera cunoștinței: Copilul este foarte slăbit sau pare extrem de iritat sau apatic, ceea ce poate duce la plâns continuu neobișnuit și greu de calmat sau, dimpotrivă, nu reacționează în modul deja obișnuit la stimuli, sau își pierde cunoștința (chiar dacă numai pentru un timp scurt). 
• Dificultăți de respirație: Respirația îi devine foarte rapidă, superficială sau aparent dificilă (febra, în sine, provoacă o respirație ușor accelerată și creșterea frecvenței pulsului, numită tahicardie; în mod normal, aceste simptome dispar după normalizaerea temperaturii corpului). 
• Convulsii febrile: Acestea apar mai frecvent la copiii sub 5 ani și necesită atenție specială. La copii cu tendință spre convulsii febrile, se recomandă administrarea antipireticelor la temperaturi deja moderat crescute.
• Febra persistentă mai mult de 5 zile: Orice febră de durată crescută  trebuie investigată.
• Pete roșii, iritații sau vânătăi inexplicabile pe piele.
• Vărsături repetate: Pot duce rapid la deshidratare și perturbări hidro-electrolitice.
• Fotofobie: Copilul dezvoltă o sensibilitate la lumină.
• Tulburări de echilibru sau cefalee (durere de cap) care nu cedează nici după antipiretice.

Simptome frecvente asociate  febrei la sugari și copii mici (sub 1 an):

• Iritabilitate sau, dimpotrivă, letargie.
• Refuzul alimentației.
• Plâns excesiv sau modificări în rutina de somn și hrănire.
• Respirație rapidă sau superficială.

Simptome frecvente ale febrei la copiii mai mari:

• Agitație sau, dimpotrivă, lipsă de energie.
• Poftă de mâncare redusă, vărsături.
• Dureri de cap și de corp.
• Senzație de cald sau rece, uneori nesincronizată cu temperatura măsurată. Frisoanele, în general, preced apariția febrei, fiind un semn premergător. Dacă apar, în general putem conta pe apariția febrei în decurs de 1 oră. 

Ne putem da seama de evoluția febrei astfel:

• Dacă mîinile și picioarele copilului sunt reci și sunt prezente frisoane, înseamnă că temperatura corpului este în fază de creștere , ascendentă. 
• Dacă mîinile si picioarele copilului devin calde și apare transpirația, suntem deja în faza descendentă, de scădere a temperaturii.

Diagnosticarea febrei la copii

Printr-o atenție corespunzătoare, majoritatea cazurilor de febră pot fi gestionate eficient acasă. Însă, atunci când febra persistă sau este acompaniată de alte simptome, este necesar să cerem sfatul unui medic. 

Adresați-vă unui medic dacă:

• Febra copilului persistă mai mult de câteva zile (3 zile), indiferent de tratamentele aplicate acasă.
• Apar simptome îngrijorătoare, precum dificultăți de respirație, letargie severă, iritabilitate extremă, pete neobișnuite pe piele, sau alterarea stării generale.
• Este vorba despre un nou-născut cu febră. La o vârstă fragedă (în primele 4-6 luni de viață), febra poate semnala o infecție gravă care necesită evaluare imediată sau poate duce, mai frecvent, la alterarea stării generale.

Primul pas în diagnosticarea febrei la copii este determinarea temperaturii corpului acestuia. Așa putem stabili dacă febra copilului necesită doar îngrijire la domiciliu sau o evaluare medicală mai detaliată. Pentru măsurarea corectă a temperaturii se recomandă termometrele digitale.

Termometrele digitale pot fi: termometre tip contact, unde este nevoie de contact direct între senzorul termometrului și tegument/mucoasă (de folosit în axilă, în gură sau rectal), sau termometru non-contact (măsoară radiațiile infraroșii de pe tegumente, de exemplu frontal sau în ureche, de pe timpan). În concluzie, zonele de măsurare a temperaturii corporale pot fi :

• Axilar (sub braț): Cea mai comună metodă pentru copiii mici.
• Oral (sub limbă): Utilizată de obicei la copiii mai mari, de peste patru ani.
• Frontal (pe frunte): Rapidă și convenabilă, ideală pentru verificări frecvente.
• Timpanic (în ureche): Oferă rezultate rapide, dar necesită o utilizare corectă pentru precizie.
• Rectal: Metoda cea mai exactă pentru bebeluși și copii foarte mici, deși este mai puțin confortabilă.

Este de remarcat că, la folosirea termometrelor tip contact (care nu au meniu de setare a locului de măsurare) oral, rectal sau bucal, din valoarea măsurată (care este temperatura centrală în acest caz) se scad 0,5 grade. De exemplu, dacă cu termometrul de contact rectal se măsoară 38,5 grade, asta înseamnă de fapt numai 38 grade febră.

La termometrele non-contact, trebuie acordată o atenție selectării din meniu a locului măsurării temperaturii (dacă termometrul are această facilitate, de exemplu selectat frontal sau auricular). În lipsa acestuia, putem primi valori eronate. În general în modul non-contact se fac 3 măsurători consecvente, valorile măsurate trebuind să fie apropiate, acest lucru indicând că măsurătoarea a fost tehnic corect executată. 

În ziua de azi, termometrele vechi, calibrate cu mercur, sunt scoase din uz, pe motivul pericolului unei intoxicări accidentale, ce poate apare în cazul spargerii acestora în timpul folosirii lor.

Deși febra poate crea anxietate, în majoritatea cazurilor este cauzată de o infecție trecătoare, cum ar fi o răceală sau o viroză. Cu hidratare adecvată, odihnă și monitorizare, copiii se pot recupera, de obicei, fără complicații. 

‍

Cum se tratează febra la copii

În cazul unei creșteri moderate a temperaturii peste 37 de grade, nu se recomandă administrarea medicamentelor antipiretice (care combat febra). Administrarea acestor medicamente antitermice este recomandată dacă febra trece peste 38 de grade.

Atenție: trebuie urmărită dinamica evoluției febrei. Dacă am măsurat o subfebrilitate de 37,5 de grade, mai verificăm temperatura peste 30 de minute sau o oră, să vedem evoluția febrei. 

Calea de administrare a medicamentului antipiretic poate fi orală (soluție sau, la copii mai mari, tablete), rectală (supozitoare) sau injectabilă. În general, acasă, preferăm totuși administrarea acestor preparate pe gură (oral) sau rectal. 

Părinții nu trebuie să se alarmeze dacă în 10-20  de minute după administrarea medicamentului pentru febră aceasta încă nu scade. Există un timp de răspuns, până când efectul medicamentului se instalează. În caz de administrare orală, acesta poate dura 40-60 de minute. La administrare rectală, timpul de răspuns terapeutic este mai scurt, de 20-30 de minute. 

Atenție: antibioticele nu sunt antipiretice, nu scad febra și au efect de ameliorare a bolii cauzate numai de bacterii (și asta în timp de 36-48 de ore).  Așa că nu se recomandă administrarea de antibiotic din proprie inițiativă în cazul instalării unei stări febrile!

Pentru a combate febra se administrează antitermice (substanțe active  precum iburpofen , paracetamol sau, în unele situații, novocalmin). Părinții trebuie să aibă acasă un minim stoc de medicamente antipiretice în termen de valabilitate, recomandate de medicul de familie sau de pediatru, în doză corespunzătoare conform greutății corporale sau vârstei copilului.

În caz de vărsături sau dacă administrarea pe gură (orală) a medicamentului antipiretic nu este posibilă (de exemplu copilul mic nu acceptă, scuipă afară preparatul administrat), se recomandă administrarea de antipiretic pe cale  rectală, această administrare fiind sigură și cu un efect relativ rapid.

În caz că febra reapare la scurt timp (2-3 ore), este recomandată folosirea alternativă a substanțelor medicamentoase (Atenție, nu denumirea comercială să fie diferită, ci substanța activă din preparat, deci cereți din timp sfatul medicului în acest sens).

În vederea scăderii febrei persistente (dacă aceasta nu cedează după 1 oră de la administrarea preparatului antipiretic), se mai poate încerca scăderea febrei prin așa numită baie de răcire (sau baie de temperare). Aceasta se efectuează prin așezarea copilului în apă de baie obișnuită de 35-36 de grade, care se temperează treptat până la 33-34 de grade prin adăugare lentă de apă rece, evitând contactul direct al suprafeței corpului cu apa rece.

Baia de răcire are 2 reguli foarte importante de respectat:

1. Prima dată se administrează medicamentul antipiretic și se așteaptă instalarea efectului acestuia minim 1 oră. Dacă febra nu scade după acest timp de așteptare (sau nu scade suficient), doar atunci se pune copilul în baia de temperare. Dacă nu se așteaptă instalarea efectului antipiretic medicamentos (de deconectare a centrului nervos vegetativ responsabil pentru producerea căldurii în organism), baia de răcire poate duce chiar la creșterea febrei.
2. Copilul mic este ținut de aparținător ferm, pentru a se evita alunecarea accidentală sub apă a copilului.  

Astfel, într-un timp relativ scurt de 15 minute și respectând regulile procedurii, temperatura corpului se normalizează. 

Paralel cu scăderea medicamentoasă a febrei , părinții pot lua următoarele măsuri:

• Monitorizarea lichidelor: Este important ca cel mic să primească suficiente lichide pentru a-i preveni deshidratarea. Semne precum buze uscate, scutece mai puțin umede sau un copil care pare foarte obosit pot indica deshidratarea. În cazul bebelușilor alăptați, alăptarea poate continua ca de obicei.
• Hrănirea doar la dorința copilului: Dacă copilului îi este foame, este indicat să i se ofere alimente ușor de digerat, fără a-l forța să mănânce dacă refuză. Se oferă mâncăruri ușor digerabile, în cantități moderate.
• Verificarea stării copilului: Starea celui mic ar trebui monitorizată frecvent, inclusiv pe timpul nopții, pentru a observa eventuale schimbări.
• Asigurarea odihnei acasă: Odihna într-un mediu liniștit și confortabil poate contribui la recuperare. Este recomandat să se evite locurile publice până când febra dispare.
• Solicitarea ajutorului medical: Dacă febra persistă, medicamentele nu au efect, starea generală a copilului pare mult alterată sau apar alte semne de îngrijorare, se recomandă consultarea unui specialist pentru o evaluare completă.

În cazurile în care copilul are mai puțin de 3 luni și prezintă febră, este necesară o evaluare imediată. La fel,  dacă febra copilului persistă mai mult de 3 zile, sau apar și alte simptome îngrijorătoare, părinții ar trebui să solicite ajutor medical.

Este important ca părinții să știe cum să gestioneze febra și să recunoască potențialele semne care pot indica probleme mai serioase.